Atacuri de panica tratate cu agheasma și preoți 

Aveam cam 18 ani, o perioadă în care eram foarte ocupat și foarte stresat, cu toate că uitându-mă în urmă realizez că nu aveam prea multe greutăți dar știți voi… ale tinereții valuri. – vorbesc de tinerețe de parcă aș avea 50 de ani 😂  –  

Dar totuși, eram în preajma examenului de bacalaureat, școală de șoferi, muncă de voluntariat la ONG, admitere  plus multe alte proiecte în care eram implicat.  Mereu mi-a făcut plăcere să fiu o persoană activă deci nu mă plângeam, ba chiar eram foarte satisfăcut de mine la un moment dat dar până la urmă am cedat. 

Prima dată fizic. Oboseam și mă mișcam din ce în ce mai lent… puteam foarte bine să particip la o cursă cu melci și să o pierd „detașat” 😂. 

Apoi psihic. La început au apărut insomniile pe care le-am ignorat în primă fază, pentru că de ce s-a inventat cafeaua!?  până când am căzut jos din picioare în amfiteatrul școlii la o ședință a Consiliului Școlar al Elevilor. 

Ok… îmi zic. E clar am probleme. Și de aici paranoia a început să-și facă simțită prezența din ce în ce mai mult. La început doar vis-a-vis de problema somnului, mai apoi s-a extins până am început să-mi iau filme cu BAC picat și viață ruinată. 

Am început să mă documentez pe net despre cum aș putea să trec peste aceaste probleme cu somnul,  paranoia, filme etc. iar cea mai bună soluție, fiind totuși într-un stadiu nu tocmai avansat că sportul și meditația mi se potrivesc. Și asta am făcut. Am început să alerg seara, mi-am descarcat nu mai știu ce ghiduri și am început să meditez. 

Băi.. nu știu dacă din cauza alergatului care mă trântea instant în pat, meditația ori a fost autosugestia, cert e că timp de câteva săptămâni am fost zen. Până când mi-a zis proful de mate că sunt fix praștie la materia lui și mi-a futut tot zen-ul. 

Acum să te ții. Din nou insomnii, din nou cafea, au apărut amețeli din ce în ce mai puternice, paranoia lvl 9999+. Mi-am băgat picioarele în ea de meditație și de sport și am mers mai departe începând să țin asta pe cât se poate de departe de familie ceea ce a fost o mega-tampenie. Adică ei mă vedeau puțin schimbat dar făceam tot posibilul să par ok. 

Până într-o zi în care am avut simulare la Limba și literatura română. Băi deci pe la jumătatea lucrării m-au luat niște palpitații combinate cu respirație insuficientă și amețeli de-am crezut că gata, acolo mor. Am încercat cu toate forțele mele să mă controlez, să-mi reglez respirația și să termin lucrarea în viață și am reușit spre uimirea mea. 

Buun, am ieșit din clasă cu gândul să merg la baie, să-mi dau cu apă rece pe față și două palme să-mi revin din starea aia problema e că n-am mai reușit să fac asta. Mai aveam vreo 4 pași până la scări când din nou m-a luat o amețeală de nedescris, o senzație de vârtej, la fel combinată cu palpitații, n-am mai văzut nimic și nimic nu mai știu ce s-a întâmplat… cert e că mi-am revenit după vreo 10 minute în care am fost la limita dintre conștient și inconștient fiind înconjurat de profi, elevi și femei de serviciu. 

În fine, am fost la spital, m-au trimis la psihiatru, diagnostic: tulburări de anxietate traduse prin atacuri de panică,  acum clar eram nebun,am început să am vise. Vise.. Puțin spus, adevărate coșmaruri care erau mai mult ca niște halucinații pentru că aveam impresia că eu nu dorm. 

Băi și de aici a început partea amuzantă. 😂 Bunică-mea auzind toate întâmplările astea, punându-le cap la cap, nu știu, a legat ea niște conexiuni pe o hartă imaginară și a ajuns la concluzia că sunt posedat sau ceva de genul. 

Au urmat zile întregi pline cu lupte de convingeri încercând să-i explic că nici un demon nu se află în mine și că toate astea au deja un diagnostic. Tulburări de anxietate. 

În zadar, evident. Rețetele de la medic, diagnosticul primit de la doi medici, tratamentul erau pistol cu apă pe lângă  Sfânta Agheasma, nu știu ce dreacu hârtiuțe duse la preot pe care ăla le citea cu voce tare la slujbă, rugăciuni pe la Mănăstiri. Băi frate, deja îmi dădea și mai rău paranoia cu toate că eu am respins categoric treburile astra fiind ateu, buni pe care o iubesc enorm și-a rulat scriptul fără să mă asculte. 

Începusem să îmi iau filme cu buni care mă prinde odată singur acasă, mă leagă de pat, îl aduce pe unu’ Pavnutie și mă exorcizează clar. 

Bineînțeles că nu s-a întâmplat asta! Eu am continuat să fac vizite la persoane autorizate și mi-am văzut de antidepresivele mele pană când am ajuns la un nivel de echilibru mental decent, am scăpat ușor de antidepresive și am învățat cum să-mi controlez atacurile de panică. 

Cert e că din experiența asta am ieșit o persoană și mai atee de cât eram la început pentru că pur și simplu am fost hărțuit cu acatiste, rugăciuni, agheasma, popi etc. 

În fine, a fost interesant, acum sunt aproape normal, mai am din când în când insomnii, amețeli dar e ceva normal, ceva ce pot controla. 

Iar pentru exorcizezări, acatiste și alte chestii de genul… nu ezitați să mă contactați. Garantezi că o să aveți parte de servicii high-class. 

Ciao! 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

WordPress.com.

SUS ↑

%d blogeri au apreciat asta: